MUZEUL NATIONAL AL LITERATURII ROMANE  

Aparitia Muzeului Literaturii Romane este strans legata de crearea, pe langa Uniunea Scriitorilor a unui fond documentar Eminescu, donat de scriitori, cu ocazia sarbatoririi centenarului nasterii poetului national, in 1950.

Ideea infiintarii unui muzeu de literatura, care sa-si asume misiunea de a aduna la un loc, de a cerceta si de a expune publicului tezaurul manuscriselor literare l-a urmarit multi ani pe academicianul Dumitru Panaitescu-Perpessicius. Pornind de la fondul documentar al Uniunii Scriitorilor (din 1950), in colaborare cu personalitatile celebre ale vietii literare romanesti, printre care: Tudor Vianu, Serban Cioculescu, Jacques Byck, Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Victor Eftimiu, cu un colectiv restrans de specialisti, Perpessicius a reusit sa intemeieze Muzeul Literaturii Romane, institutie menita, in viziunea primului ei director, sa devina un institut de cercetare care sa reinvie pulsul vietii literare romanesti de-a lungul epocilor ei de dezvoltare.

Deviza academicianului Perpessicius privind misiunea acestui nou lacas de cultura de a valorifica patrimoniul literar romanesc si de a comunica mesajul operelor literare prin mijloace specifice muzeale, a fost insumata in cuvintele: Flacara verbului romanesc intrupata in cele mai frumoase opere ale scriitorilor sa arda, sa lumineze si sa incalzeasca.
Dat in folosinta la 1 iunie 1957, in primul sau sediu din Sos. Kiseleff nr.10 (Casa Toma Stelian), Muzeul Literaturii Romane a trezit interesul presei epocii. Scriitorul Tudor Vianu scria in Gazeta literara: Perpessicius si colaboratorii lui au strans documentele cu mare pricepere, ne-au infatisat scriitorii in legatura lor cu mediul si cu contemporanii lor in forma prezentarii directe, vii si convingatoare a imaginii vazute.

Ideea de muzeu de literatura pare, la inceput un paradox, deoarece, literatura, ca arta a cuvantului nu se poate vizualiza; cuvantul se transforma in imagine doar la lectura. Deosebirea intre un muzeu de arta, sau de istorie si unul de literatura consta in modalitatea de realizare a discursului expozitional. Cum sa faci sa vorbeasca un manuscris? Ce relatie exista intre o confesiune scrisa si adresata de un scriitor prietenilor sai si opera finita, tiparita, asa cum o primeste scriitorul? Muzeografului literar ii revine misiunea, destul de dificila, de a recompune laboratorul de creatie al scriitorului, de a vizualiza cuvantul scris, de a integra intr-un spatiu viu, vazut, exponatele.

Inca din anii ’70 ai secolului trecut, specificul unui muzeu literar a fost dezbatut la Comitetul international al muzeelor (ICOM), toti specialistii au fost de acord cu posibilitatea realizarii unui discurs expozitional literar prin colaborarea intre muzeograf, arhitect si grafician, care sa realizeze scenografia atragatoare, sugestiva in scopul reconstituirii unei epoci literare, a unui curent literar, a unei opere importante, uneori putandu-se incalca ordinea cronologica, apelandu-se la inversiuni temporale, pentru a reorchestra elementele procesului de creatie, potentandu-le, cum spunea Al. Oprea, fostul director al muzeului care i-a succedat lui Perpessicius. Exista si alte muzee de literatura in Europa: Muzeul literaturii cehe din Praga, Muzeul literaturii slovace din Martin, Muzeul Adam Mickiewicz din Varsovia care a pornit de la arhiva scriitorului iar astazi este o expozitie panoramica a literaturii poloneze din secolele al XIX-lea-al XX-lea sau complexul muzeal de la Weimar unde, alaturi de casele memoriale Goethe si Schiller, exista si un institut de cercetari a literaturii clasice germane.

Academicianul D. Panaitescu-Perpessicius s-a opus denumirii de muzeu al istoriei literaturii romane pentru ca instrumentele muzeologiei sunt diferite de ale istoriei literare, uneori eludand criteriul cronologic strict si apeland la asociatii de elemente care sa lumineze acea fata nevazuta a literaturii, procesul creatiei in toata complexitatea lui.
Inca de la infiintare, colectivul de specialisti ai muzeului au cercetat arhivele particulare ale urmasilor scriitorilor straduindu-se sa constituie patrimoniul muzeal prin achizitii sau donatii de documente literare - manuscrise, volume, acte, corespondenta, fotografii, obiecte memoriale, patrimoniu care s-a imbogatit in cei 45 de ani de existenta.

Din 1977 sediul muzeului a devenit cladirea din Bd. Dacia nr. 12 (fosta Fundatiei) cunoscuta in istoriile orasului Bucuresti sub numele de Casa Kretzulescu. Date despre istoria acestei cladiri aflam din lucrarea lui George Potra - Din Bucurestii de ieri, Editura stiintifica si enciclopedica, 1981.